Eu știu că știi, dar tot îți spun, că-n zile fără soare,
Mereu eu simt iubirea Ta, și marea-ți îndurare.

Și-n luptele care le duc, Isuse simt mereu,
Că Tu ește Cel care te lupți, Stăpâne-n locul meu.

Și-atunci când eu din ochi clipesc, veghezi Tu pentru mine,
Când oamenii mă prigonesc, nu mă dai de rușine.

Și-atunci când spun că nu mai pot, când simt numai durere,
Eu văd mereu puterea Ta... și mie-mi dai putere.

Și zâmbetul care îl am, în inimă-n ascuns,
Doar Tu îl vezi, căci doar Tu ești, Acel ce l-ai adus.

Prin viață trec mai bucuros, când te am lângă mine,
În toate Doamne te-am văzut, în greu dar și în bine.

Aș vrea să nu te pierd nicicând, să fim doar împreună,
Căci eu în viață singur sunt, sub soare și sub lună.

Aș vrea mereu ca să rămâi, comoara vieții mele,
Și luna-n noapte Tu să fii, și eu o stea-ntre stele.

Dar dacă-n soare te-aș vedea, în zori de zi Isus,
O raz-aș vrea din el să fiu, până la un apus.

Acolo unde Tu vei fi, și eu aș vrea să fiu,
Nedespărțiți... din zori de zi, până în ceas târziu.