De ce-ai uitat cum Domnu-n noapte,
El lângă patul tău stătea,
Când fața ta plină de lacrimi,
Cu mâna Lui El o ștergea.

De ce-ai uitat cum El din vale,
Pe brațul Lui El te scotea,
Când tu erai în mare jale,
Acolo El nu te lăsa.

De ce-ai uitat cum suferința,
A fost oprită când strigai,
A clipelor de biruință,
Când în adânc te scufundai.

Îți cere Domnul astăzi ție,
Tu să nu uiți cum El stătea,
În stâlp de foc în clar de ziuă,
Și-n nor în noaptea ta cea grea.

Îți cere să nu uiți în viață,
De cine-ai fost călăuzit,
Să nu uiți cine al tău strigăt,
Ce-a fost el stins... l-a auzit.

Îți cere să nu uiți durerea,
Nici rănile ce le-ai avut,
Decând l-ai cunoscut pe Domnul,
Durerea n-ai mai cunoscut.

Rămâi în amintirea vie,
Nimic să nu fie uitat,
De uiți... să ții minte doar una,
Isus e Cel ce te-a salvat.