Nu descuraja pe drumul vieții,
Pentru tine-un preț a fost plătit,
Nu a dus Cel viu doar crucea-n spate,
El a fost și-n cuie pironit.

A simțit mereu pe spate biciul,
Ce-i lăsa doar răni fiind lovit,
Dar tăcut urca pe drum Stăpânul,
Căci prea mult... prea mult El ne-a iubit.

Nu descuraja când greul vine,
Și El a simțit acelaș greu,
Când a suferit scuipat de oameni,
Ca să fii tu azi un fiu al Său.

Când a fost lovit de pietre Domnul,
Și încoronat cu acei spini,
Care l-au strapuns ca tu creștine,
Azi să simți alin când greu suspini.

Nu descuraja privind în spate,
Iartă și iubește doar privind,
Sus spre ceruri, ca și Cel ce-odată,
El cerea iertare suferind.

Iartă și iubește-ntotdeauna,
Margini în iubire tu nicicând,
Să nu ai, să fii cu ai tăi semeni,
Tu creștine-n inimă și-n gând.

Nu descuraja când treci prin vale,
Pune-ți tu nădejdea-n Dumnezeu,
Doar El poate să-ți arate drumul,
Care va sfârși în cerul Său.

El te-așteaptă sa ajungi acasă,
Plin de dor, curat și credincios,
Fii așa cum te așteaptă Domnul,
Ca să stai la masă cu Hristos.