Oricine sunt, oricine-am fost, mă va iubi cum m-a iubit,
Și pentru mine El a dus, o cruce pe ea răstignit,
Azi șoapte-mi spun, nu vei putea păși pe drum... căci drumu-i greu,
Chear de le-aud, eu tot pășesc, căci știu cu mine-i Dumnezeu.

Oricine-am fost, oricine sunt, El viața pentru min-și-a dat,
Iubindu-mă așa cum sunt, în lume nu m-a lepădat,
Azi șoapte-mi spun, tu ești pierdut, de El ai fost și ești uitat,
Dar eu ascult, un glas de sus, ce-mi spune... nu-i adevărat.

Oricine-am fost, oricine sunt, mi-a dat un dar ce-i minunat,
O moștenire-n ceruri sus, un nume de mare-Mpărat,
Azi șoapte-mi spun, să mă întorc, că toate sunt numai un vis,
Dar nu le-ascult, și mă îndrept, spre Țara sfântă... Paradis.

Oricine-am fost, oricine-aș fi, și pentru mine a murit,
Acel ce azi, o viață-n dar, ce-i vie El mi-a dăruit,
Azi șoapte-mi spun, că nu am fost, și nici nu sunt eu fiul Său,
Dar nu le cred, căci eu îl simt, pe Domnu-n inimă mereu.

Oricine sunt eu chear și azi, El mă primește lângă El,
Și pentru mine-a coborât, al meu Stăpân Emanuel,
Și-atunci când eu voi auzi, doar șoapte care mă opresc,
Spre cer eu pasul voi grăbi, să vadă cât eu îl iubesc.