Nu te-ndoi vre-o dată, de Domnul tău ceresc,
Spre tine-ntotdeauna, sunt doi ochi ce privesc,
Cu milă-n încercare, ca să nu fie grea,
Cu dragoste-n furtună, să nu fii luat de ea.

Nu te-ndoi vre-o dată, de-a Sa mare putere,
Hrănește-a ta credință, tu roagă-te și cere,
Ca să ți-o dea și ție, când tu vei obosi,
El ți-o va da îndată, putere vei primi.

Nu te-ndoi pe cale, ea dreapt-a fost mereu,
Deschis-a fost odată, de Domnul Dumnezeu,
Pășește pe ea astăzi, tu nu te îndoi,
Căci ce-a scris El în carte, azi se vor împlini.

Nu te-ndoi creștine, de harul revărsat,
De mâna ce pe tine, mereu ea te-a purtat,
De grija cea din noapte, ce ți-o poartă mereu,
Nu tu ai fost acela, ci sfântul Dumnezeu.

Nicicând o îndoială, în viață să nu ai,
Fii plin azi de nădejde, ca tu să poți să stai,
În fața celui care, adâncul azi domnește,
Când tu ești în picioare, adâncu-ntreg răcnește.

Nu-ți clătina nădejdea, pe drumul către cer,
Să nu rămâi în rândul, acelora ce pier,
Rămâi mereu statornic, în viața pe pământ,
Ca-n cea de după moarte, să fii lângă Cel sfânt.