O, de-ar vorbi acum Gabata
Sau biciul, sau chiar crucea grea;
O, de s-ar auzi cum urlă gloata
Pământul iarăși s-ar cutremura.

Și de-ar striga și via Dolorosa
Și cuiele și spinii nemiloși
Sau de ar vorbi acum dealul Golgota,
Poate n-ar fi atâți necredincioși.

Stau mărturie stelele și luna
Și soarele când fața și-a ascuns,
Stau stropii calzi de sânge, totdeauna
Dovada biruinței Lui Isus.

Stă marturie Simon din Cirena
Și locul cel cu pietre pardosit,
Stă Petru, stă Maria Magdalena
Și-atâția care-au fost tămăduiți.

Rămâne-vor pe veci ca mărturie
Pretoriul rece; marele Preot,
Batjocora și haina purpurie
Și chiar Barabaș, un tâlhar zelot.

N-au înțeles nici Ana, nici Caiafa,
Nici Iuda, nici ostașii, nici Pilat
Că moartea Lui Isus era chiar jertfa
Ce-o 'ngăduia Tatăl pentru păcat.

S-a scris, demult, cu sânge mântuirea
În chinuri pe o cruce din Calvar
Și primul rod care-a gustat iubirea
A fost, nu un preot, ci un tâlhar.

O, de-ar vorbi acuma credincioșii
Și de Hristos nu s-ar mai rușinat,
S-ar mai întoarce încă păcătoșii
Și-n lume multe lucruri s-ar schimba.
Amin! !