Nu v-am chemat la glorie și slavă
Aici în valea de suspine,
Ci la dispreț, smerenie și ocară
Să puneți umărul la jug cu Mine.

Nu v-am chemat să adunați averi
Unde le fură hoții, molia, rugina,
Să risipiți belșugul în plăceri,
La fel ca lumea, toată săptămâna

Apoi veniți ca fariseii la închinare
Un ceas sau două, rostind rugăciuni,
Cu gândul hăulind prin lumea mare,
Și tot la fel să-ncepeți iar, de Luni.

Nu v-am chemat la ce izbește ochiul,
Când sunt destui ce n-au pe masă pâine
Și lemne ca să-si întrețină focul,
Că-s prea bătrâni și n-au pe nimeni.

Nu te-am chemat la slavă pieritoare,
Nici la cununa care vestejește.
Deci, fii atent cum treci prin lumea mare,
Aici suntem ca floarea ce ofilește!

Esti călător ca Avraam
Spre-o patrie mult mai frumoasă.
Destinu-i Noul Canaan
În ceruri sus e a noastră casă!

Nu v-am chemat ca să trăiți în fire,
Robiți de-a ne-mplinirilor osândă
Ca lumea ce trăiește în neștire,
Tu ești un fiu ceresc, să ai o țintă.

Ai o chemare sfântă, prețuiește-o!
Trăiește-ți viața sus pe înălțimi.
Când te încearcă firea, . răstignește-o, Zdrobește-o-n post și-n rugăciuni.

Dac-ai răspuns aici chemării Sale,
Comportă-te ca rob, chiar de ești fiu
De vrei s-auzi al trâmbiței strigare,
Să te-ntâlnești cu-Acel ce-i veșnic viu.

Nu te-am chemat la glorie și slavă,
Ci la smerenie și la umilință
Pân' voi veni să-mi iau Mireasa dragă,
Trăiește sfânta pocăință!