Tu ai promis că nu îi lași nicicând pe-ai Tăi
Chiar daca trec prin valea de durere,
Chiar dacă umbra morții se ivește,
Toiagul și nuiaua Ta aduce mângâiere!

Chiar de speranța s-a pierdut în zare,
Și viața nu își mai găsește vreun folos,
Tu le aduci credința cea neclintitoare,
Ce-aduce pace-n inimi și dă vieții rost.

Fii raza de lumină, pentru cel ostenit!
Fii adăpostul celui ce e uitat de toți!
Fii tată și fii mamă pentru cel părăsit!
Adu-le mângâierea, așa cum doar Tu poți.

Ancora de nădejde le fie înfiripată,
În Pâinea vieții vie, Cuvântul Tău bogat,
Ce risipește frica și-aduce siguranță,
Că orice viitor, e-n Tine asigurat!

Tu le rămâi Păstor și-atunci când este noapte,
Când amenință neguri de descurajare,
Ai câmpuri pregătite, pășuni verzi și  bogate,
Izvoare vii de apă ce-aduc înviorare.

Le toarnă untdelemn sfânt ca scut ocrotitor,
Asupra gândului și-a inimii simțire,
Fie îndurarea Ta asupra vieții lor,
Stânca de veacuri care-aduce fericire.

Ascultă-ne din cer, trimite mângâierea,
Primește rugăciunea din sufletul mâhnit,
Să fi mărturisit -Părintele îndurării-
De toți acei ce dragoste-au primit!

Amin

(Psalmul 23)