Astăzi gura-mi se deschide, strigă către Dumnezeu,
Ea îi spune c-o durere, o frământă greu.

Apăsarea cea adâncă, azi i-a tulburat,
Sufletul ce vrea să fie, el eliberat.

Strigă gura-n gura mare, către Cel ce-i sfânt,
Căci durerea o dărâmă astăzi la pământ.

Este ea așa tăioasă, și apăsăsătoare,
Îi șoptește astăzi Doamne, inimii că moare.

A mea inimă Isuse, ce mereu așteaptă,
De-a Ta mână ea să fie, azi eliberata.

De acele răni pe care, mult timp ea le-a dus,
Doar Tu a ei vindecare, poți să fii Isus

E rănită de cuvinte, care au lovit,
Și de fețele mai multe, ce ea le-a iubit.

De fățărnicii... trădare, de păreri de rău,
Ce au întristat Isuse, și sufletul meu.

Dar azi gura mea te strigă, s-o auzi aș vrea,
S-aduci inimii rănite, vindecarea Ta.

Rănilor ce nu-s văzute, dar adânci azi sunt,
De săgețile-aruncate, de cel din adânc.

Tu vindecător de viață, dă-i astăzi putere,
Inimii... dar și alungă, azi orice durere.

Tu ești ultima speranță, care i-ai rămas,
Căci o lume-ntreagă Doamne, azi e în popas.