Nici-o lacrimă vărsată,
Nu va cade la pământ,
Fiecare-i ascultată,
Dar și orice gând,
Ce-l gândești rostind întruna,
Doamne n-am putere,
Către Cel ce o deține,
Fagure de miere.

Nici suspinul nu se pierde,
Cel mai scurt și-adânc,
Dar nici oful ce apare-n,
Poezii sau cânt,
Cel ce toate azi le strânge,
Într-o zi-ți va da,
Țara care-i moștenită,
De ființa ta.

Rugăciunea înălțată,
Întrun ceas mai greu,
Cel ce-ntr-una o ascultă,
Este Dumnezeu,
Care nu oricând răspunde,
Căci în mâna Sa,
Este clipa, timpul, vremea,
Când El va lucra.

Strigătul inimii tale,
El ajunge sus,
E lăcașul Celui veșnic,
Domnului Isus,
Și când are vre-o durere,
El mereu ascultă,
Acel strigăt, dar și glasul,
Ei... când este mută.

Nimic ce e pentru Domnul,
Nu se v-arunca,
Nici suspinul, nici-un strigăt,
Nici lacrima ta,
Ce-i a Lui, El ia acasă,
Strânge-acolo sus,
Pentru El e rodul vieții,
Lui ce i-ai adus.