Sfâșiat de chinuri grele
Și cu ochi secați de plâns
M-ai găsit atunci Isuse
Când la sânul Tău m-ai strâns

M-amăgise rău păcatul
În prăpăstii fără fund
Și de fața Ta Isuse
Mă făcuse să m-ascund

Să n-aud a Ta chemare,
Glasul Tău să nu-l ascult,
Mă dusese-n depărtare
Tot mai tare, tot mai mult.

Când eram în fund de vale
Plin de răni și chinuit
Mi-a părut c-aud pe culme
Gasul Tău, Păstor iubit...

Mă chemai duios pe nume
Peste groapa fără fund
Și-așteptai din clipă-n clipă
Din adâncuri să-Ți răspund

Eu cuprins de-a morții teamă
Și cu ochi de lacrimi plini
Am strigat: "Aici sunt, Doamne,
Plin de rane, mor în spini"

Ți-ai făcut cu Mâna cale
Printre spini și printre stânci
Și te-ai coborât la mine
Până-n fund de văi adânci

Mâna Ta de cui străpunsă
Dintre spini m-a ridicat
Și ale mele răni, cu milă
Mi le-ai uns și le-ai legat

Binecuvântată fie
Doamne, bunătatea Ta
Unde-aș fi eu oare astăzi
Dacă mila-Ți nu venea?

Dă-mi putere, scump Isuse,
S-ascult numai glasu-Ți blând
Și mergând pe-a Ta cărare
Fă să nu mai cad nicicând.