Mi-ai dat Doamne mie-n viață, darul cel mai minunat,
Un timp viu să stau cu Tine, de cu zori până-nserat.

Am atât de multe Ție, să îți spun, și mi se pare,
Că nu îmi ajunge timpul, ca să-ți spun tot ce mă doare.

Ție-ți scriu în zori de ziuă, dar și-n noapte Ție-ți scriu,
Niciodată nu am Doamne, vre-un timp care e pustiu.

Ești mereu prezent... întruna, Tu în timpul ce mi-ai dat,
Ca să stau doar eu cu Tine, într-un timp ce-i minunat.

Mi-ai pus Tu o foaie-n față, când cel rău el mi-a închis,
A mea gură, dar Tu Tată, mi-ai spus... spune-mi și în scris.

Și încet cu îndrăzneala, care tot Tu mi-ai adus,
Tot ce simt, tot ce-mi gândește, gândul eu în scris ți-am spus.

Ai citit a mele rânduri, unele împrăștiate,
Căci le-am scris în clipe care, erau ele-nlăcrimate.

Ai citit chear și cuvinte, care Doamne nu le-am spus,
Eu în inimă... în taină, azi de oameni le-am ascuns.

Dar Tu le-ai găsit când mâna, pe-acea foaie-mi tremura,
Când le-am scris cu-o grea durere, Doamne în inima mea.

Vreau să-ți mulțumesc Isuse, pentru timpul dăruit,
Astăzi singură în lume, nu mai sunt... căci m-ai iubit.

Nu m-ai dat Tu la o parte, cu acei din jur m-au dat,
M-ai primit cum sunt eu Tată, mi-ai dat darul minunat.

O să scriu și înainte, vreau ca toți astăzi să stie,
Cum o mică... simplă foaie, mi-a adus azi bucurie.

Căci Acel ce ne cunoaște, El ne dă la fiecare,
Timpul prețios în care, să îi spunem ce ne doare.

Pentru unii... rugăciune, pentru alții o cântare,
Dar mie mi-a dat o foaie, care astăzi e mai mare.

Căci i-am spus Lui via-ța-ntreagă, îi spun ce trăiesc acum,
Și în orice greu din viață, Lui îi scriu, căci Domnu-i bun.

Dup-un rând ce-l sciu, El vine, îl citește și-mi aduce,
De-i amar... o vreme bună, ca să scriu un rând mai dulce.

Eu așa vorbesc cu Domnul, prin cântări... prin poezii,
Pentru toate... scriu pe foaie... LĂUDAT MEREU SĂ FII! ! ! ...