A-nviat, a-nviat, a-nviat Emanuel,
Cel ce-a fost jertfit pe cruce, fără milă... ca un Miel,
Cel ce-a fost dus pe Golgota, ca să fie pironit,
Cel care-a luptat cu moartea, Cel ce rău-a biruit.

A-nviat Mântuitorul, Cel ce-a fost cândva străpuns,
Pentru grelele păcate, sus pe cruce a ajuns,
Cu-al Său sânge omenirea de păcate a spălat,
După care și-a dat duhul, și apoi a înviat.

A lăsat în urm-o urmă, pe care-a pășit cu greu,
Cel ce azi e viu... trăiește, Fiul sfânt de Dumnezeu,
După multă suferință, a-nviat sfântul Isus,
Înălțându-se în locul, care-i viu și el... e sus.

Este viu azi Salvatorul, Cel adevărat și sfânt,
Și prezența Sa divină, peste tot e pe pământ,
Căci domnește peste toate... totul este-n mâna Lui,
Cerurile și pământul, sunt numai a Domnului.

A-nviat... ce bucurie, că avem noi un Stăpân,
Care ne păzește viața, de cel rău, de cel păgân,
El trăiește-n veșnicie, care-i fără de sfârșit,
Fie-i numele întruna lăudat și preamărit.

A-nviat Cel ce pe cruce, pentru noi viața și-a dat,
Astăzi strigă-ntreg pământul, a-nviat... e-adevărat,
Este viu... e viu Hristosul, celor vii care vor fi,
El e Mirele ce vine... ce pe nor va coborâ.