Scurtă-i vremea când Stăpânul, celora din veșnicie,
Va veni să ne aducă, clipa cea de bucurie,
Când aceste care parca, chinuri fără de sfârșit,
S-or sfârși, căci este-Acela, care toate-a biruit.

Scurtă-i vremea cand pe norul, înspre care azi privește,
Omenirea... va apare, Cel ce peste tot domnește,
Ca să facă El dreptate, celei care îl așteaptă,
Și-atunci ea va fi de Domnul, o mireasă-ncoronată.

Va fi clipa-n care totul, va avea un început,
Vremea grea ce-i cunoscută, va avea doar un trecut,
Bucuria va fi starea, care nu se va sfârși,
Căci acolo... sus în ceruri, cu Isus vom locui.

Timpul care îl cunoaștem, el se trece-atât de greu,
Va fi șters de o putere, ce vine din Dumnezeu,
Și în cel care se-arată, vom fi liberi să zburăm,
Ca la masa pregătită, cu Isus în veci să stăm.

Suntem toți în așteptare, suntem toți în pregatire, ca să fim curați în clipa, când mult așteptatul Mire,
Va veni să-și ia aleasa, să o ducă El acasă,
Să aibă o veșnicie, sus în ceruri o mireasă.

Chiar de uneori se-arată, nerăbdarea, noi suntem,
Cei ce fără încetare, cu al nostru glas strigăm,
Iar de nu avem putere, El coboară să ne dea,
Ca să fim toți în picioare, pentru a-L întâmpina.

Scurtă-i vremea de-așteptare, noi să nu ne clatinăm,
Ci-n bătăi de vânt... de ploaie, și-n furtuna grea să stăm,
În credința care-aduce, vremea de eliberare,
Ce va fi ea luminată, pentru-o veșnicii de soare.