Zorii din nou se arată, vine înc-o nouă zi,
Noi prin ea cu bucurie, doar cu Domnul vom păși,
Căci de El ea dăruită, este ziua ce-a venit,
Și-acel soare care astăzi pentru noi a răsărit.

Parcă trece mult prea iute, dar să nu ne întristăm,
Când se lasă iarăși seara, și în noapte iar intrăm,
Căci și noaptea este-adusă, de-a Lui mână minunată,
Ca să stăm cu El de vorbă, până zorii se arată.

Ne va mai aduce Domnul, pentru noi un răsărit,
Căci El ne iubește astăzi, tot așa cum ne-a iubit,
Grija zilei El o poartă, dar și cea care-i în noapte,
Și poverile le duce, și necazurile toate.

El de veghe stă întruna, pe-ntru-ai Săi copii iubiți,
Să nu fie niciodată, de săgeată ei loviți,
Nici de valuri să nu fie, înecați... îndepărtați,
Nici de vântul cel năprasnic, prin văzduh mereu purtați.

Nu are odihnă Domnul, căci mereu El pentru noi,
Luptă-n lupte nevăzute, ce se dau ca-ntr-un război,
Nouă nu ni le arată, ca să nu ne-nfricoșăm,
De acel care răcnește, lângă Domnul când noi stăm.

Doamne Tu ne ești tărie, ești al nostru Păzitor,
Tu ți-ai arătat iubirea, ce o ai pentru popor,
Am ajuns mereu pe culme, doar cu ajutorul Tău,
Ce nicicând el nu lipsește, în el Doamne-ai fost mereu.

Știm că stai mereu alături, lângă noi... ooo... Tată sfânt,
Pe al nostru drum spre Tine, ce-l parcurgem pe pământ,
Fără Tine, niciodată, să pășim nu vom putea,
Doar prin dragostea-ți purtată-naintare vom avea.