Ascultă tu creștine, oriunde te-ai afla,
Pe marea vieții tale, vre-un val de-ți va purta,
A tale zile-ntruna, să nu îți fie teamă,
Tu strigă către Domnul, al Lui nume îl cheamă.

Dacă ție vre-o dată, și marea-ți va vorbi,
Să nu-i asculți tu șoapta, din ea ce va veni,
Privește către malul, spre care ai pornit,
Căci orice val din fața, de El va fi oprit.

Ascultă tu creștine, oriunde vei păși,
Va fi mereu cu tine, și pasu-ți va păzi,
Prezența minunată, a Celui ce domnește,
Pământul dar și cerul, e Cel ce-Mpărățește.

Chear de va fi pământul, de secetă uscat,
Tu calcă prin credință, de El va fi udat,
Ear de va fi prea moale, și te vei scufunda,
Credința ta creștine, mereu te va salva.

Ascultă tu creștine, când nopțile se lasă,
Tu mergi tot înainte, că-i drumul spre acasă,
În noaptea ce-i lăsată, lumina s-o găseși,
Și-n frumusețea nopții, nicicând să nu oprești.

Chear de-i întunecată, cărarea ce-i prin ea,
Nu se sfârșește-n noapte, și-ndată vei vedea,
Cum răsăritu-apare, cu-o noapte ce-i rămasă,
În urmă, căci Stăpânul, în ea El nu te lasă.

Ascultă tu creștine, când ziua e fierbinte,
Să nu uiți niciodată, tu să-ți aduci aminte,
De-acel din valea Dura, cuptor care ardea,
În el era Acela, ce-i azi în viața ta.

Oricât el azi ar arde, atins tu nu vei fi,
În el mereu cu Domnul... mereu vei birui,
Vei fi un aur care, Isus azi și-l dorește,
El va opri cuptorul, când haina-ți strălucește.