Pentru cine-ai venit Doamne,
Pentru cine-ai chinuit,
Pentru cine ți-ai dat trupul,
Sus pe cruce răstignit.

De ce-ai luat Isus povara,
Care nu a fost a Ta,
Dar paharu-amărăciunii,
De ce-a curs în gura Ta.

De ce spinii de pe față,
Fruntea Doamne ți-au străpuns,
De ce-ai părăsit Tu slava,
Pentru greul ce l-ai dus.

La-ntrebările strigate,
Astăzi cerul s-a deschis,
Să aud răspunsul care,
L-a lăsat Domnul și scris.

Dar văzu cum necredința,
Ea mereu m-a urmărit,
Și-a strigat cu glasul dulce,
Care mie mi-a vorbit.

-- Tu ascultă drag copile,
Am venit Eu pentru tine,
Suferința întâlnită,
Am răbdat-o să fii bine,
Mi-am dat trupul înspre moarte,
Ca tu azi să fii salvat,
Să ai șansa mântuirii,
M-am lăsat crucificat,
Și povara ce am dus-o,
Eu atunci cu-atâta greu,
Am cărat-o scump copile,
Că iubesc sufletul tău,
Am gustat amărăciunea,
Voia Lui s-o împlinesc,
Doar pentru a ta salvare,
Căci prea mult Eu te iubesc.
Am purtat acea coroană,
Cu-acei spini încoronat,
Ca-n acei stropi de pe față,
Tu să fii astăzi spălat,
Ca să ai haina curată,
Fără vre-o pată pe ea,
Să fie imaculată,
Când te voi încununa.

Ooo... Isuse... mare Doamne,
Pentru mine-a fost iubirea,
Mare-a fost și bunătatea,
Ce mi-a dat azi nemurirea.

Nu voi putea niciodată,
Să te răsplătesc nicicând,
Dar îți voi sluji doar Ție,
Cât trăiesc pe-acest pământ.