Viață ce mă porți prin valea, clipelor întunecate,
Firul tău este subțire, și în zi dar și în noapte,
Uneori te-ascunzi de ochii, ce-s spre tine îndreptați,
Uiți că eu sunt printre-aceia, care nu sunt lepădați.

Îmi arăți a tale pofte, care sunt o amăgire,
Îmi arăți mai multe drumuri, să mă duci în rătăcire,
Te abați de la cărarea, ce-am ales-o eu cândva,
O lărgești atât de tare, dar eu nu pășesc pe ea.

Mergi în fața mea întruna, și alegi doar ce-i ușor,
Vrei să-mi duci numai pe margini, de prăpaste-al meu zbor,
Ca să ocolesc eu valul, care-adesea se ridică,
Dar de val... ascultă viață, mie nu îmi este frică.

Nu mi-e teamă nici de marea, ce se tulbură mereu,
Nici de-acea furtună care-n, fața mea un timp mai greu,
Îmi aduce... și încearcă, să mă-ntoc în ea din drum,
Să mă-ndepărtez de-Acela, ce cu mine-a fost doar bun.

Tot mă tragi mereu de mână, să nu gust amărăciune,
Și îmi spui tu mie viață, că cel dulce e în lume,
Vreau să știi... pe-această cale, gustul care l-am gustat,
Eu l-am căutat și-n lume, dar nicicând nu l-am aflat.

Cel mai dulce e-n necazul, care-i plin de suferință,
Când eu simt că e păzită, cu iubire-a mea ființă,
Este și în lupta-n care, pentru mine lupt-Acel,
Care l-am ales să-mi fie, mie Domn... Emanuel.

Îmi atragi a mea privire, care-i ațintită-n sus,
Să privesc ce ție-ți place, dar privesc doar spre Isus,
N-am plăcere eu în tine, ci plăcerea o gasesc,
Doar în Cel care mă face, viață eu ca să iubesc.

Tu-mi aduci mereu în față, fericirile de-o clipă,
Ooo... dar viață, tu ascultă, ele sunt doar o risipă,
Eu mă-ndrept înspre acele, ce nu au ele sfârșit,
Fericirea, bucuria, dragostea din infinit.

Ele-mi sunt mie azi viață, ținta-nspre care alerg,
Tu-mi arăți acele scurte, și îmi ceri ca să aleg,
Dar eu am ales odată, și-napoi nu voi mai da,
Nu vreau cele ce-s o vreme, viață nu mai încerca.

Vino tu azi după mine, vei vedea cât de frumos,
Este când trăiesc întruna, eu în viață cu Hristos,
Nu te voi urma pe tine, doar pe El îl voi urma,
Căci îmi este mie-n toate, și în tot plăcerea mea.