Să nu dezamăgești, când strigi necazul Tău,
Răspunsul când n-apare, când tace Dumnezeu,
El stă mereu în taină, ascultă ruga ta,
La vremea hotărâtă, El te va ajuta.
Să nu dezamăgești, când soarele n-apare,
El stă mereu în taină, acolo după zare,
Și lasă asfințitul, să-și terminea-a sa vreme,
El ție azi îți spune, așteaptă... nu te teme
Să nu dezamăgești, când arșița e mare,
Nicicând nu vei fi singur, în grelele cuptoare,
Chear de e dureroasă, această curățire,
E cea care te duce, curat în nemurire.
Să nu dezamăgești, când ție ți se pare,
Că pentru tine Domnul, nu are îndurare,
Adu-ți aminte clipa, când El și-a arătat,
A Sa-ndurare mare, fiind crucificat.
Să nu dezamăgești, că-n gustul de suspin,
Nu simți gustul de miere, ci gustul de pelin,
Privește partea bună, și gustă azi din ea,
Și gustu-amărăciunii, pe loc va dispărea.
Atunci când iar apare, o vreme nedorită,
Să nu dezamăgești, pe cale nici-o clipă,
Căci timpul care este, își are cursul său,
E uneori mai bine, dar uneori mai greu.
Nu-ți pierde azi nădejdea, când tulburarea-ți spune,
Că-n viață nu-i nădejde, că singur ești pe lume,
Dar Domnul astăzi ție, din ceruri îți vorbește,... Nădejdea este vie, e cea care trăiește...