De-ar trece mai iute timpul,
Aș fi cel mai bucuros,
El m-ar duce mai aproape,
De-ntâlnirea cu Hristos.
Chear de m-ar purta prin vânturi,
Prin furtuni... cuptoare grele,
Știu că vine-atunci sfârșitul,
Și-ale lacrimilor mele.
Suferința și durerea,
Ele nu vor exista,
Căci la brațul Lui de Mire,
Pe mine mă va purta.
Oricât el de iute-ar trece,
Nu mă supăr eu nicicând,
Căci se-apropie plecarea,
Când plecăm de pe pământ.
Căci aici... e-o alergare,
Ce pare fară sfârșit,
Dar azi timplul iar ne spune,
Vine... fii tu pregătit.
Cu o trudă negrăită,
Haina alb-o curățim,
Chear și-n orice timp din viață,
Noi mereu ne pregătim.
Să fim gata de plecare,
Într-un timp ce-i scurt acum,
El aduce-n grabă clipa,
Care-i la sfârșit de drum.
De-am putea noi am grăbi-o,
Dar nu este-n mâna noastră,
Hotărâtă e de-Acela,
Ce ne duce-n ea acasă.