Poți să spui la lumea-ntreagă, apăsarea ce o ai,
Nimeni nu te va-nțelege, doar dacă acu tu stai,
La picioarele Acelui, ce mereu El te-a-nțeles,
Este-Acel ce ție-ntruna, lacrimile ți le-a șters.

Să nu-ți fie ea mirarea, mult prea mare, când vre-o dată,
Lumea care te ascultă, va rămâne ea mirată,
Ea nicicând nu va-nțelege, ce ei tu îi tot vorbești,
Domnul spune, ca îndată, tu pe ea s-o ocolești.

Nu îți spune tu amarul, și nici luptele ce ai,
Vino jos la poala crucii, ca de vorbă tu să stai,
Cu Isus Mântuitorul... El te-a înțeles mereu,
El a plâns cu tine-ntruna, căci ți-e Tată... Dumnezeu.

Tu acel ce ești în viață, ne-nțeles de cineva,
Las-a ta povară astăzi, la Isus... o va purta,
Spune-i Lui ce nu-nțelege, lumea ce în jur o ai,
Vei fi înțeles întruna, lângă El mereu de stai.

Să nu cauți mângâierea, în suspine azi în lume,
Mângâierea este Domnul, de Lui toate îi vei spune,
El urechea își apleacă, chear și-atunci când tu șoptești,
El te-a ascultat... te-ascultă, înțeles de El azi ești.