---De s-ar deschide astăzi cerul, ar curge râuri de tristețe, ce sunt născute din întunericul lăsat peste pământ. Ne-a spus Domnul să fim lumină în lume... dar e beznă.

---Faptele sunt trâmbițate, orfani flămânzi, văduve triste, bătrâni ocoliți, bolnavi uitați.

---Aleargă creștinul după nume sonore, rugăciuni formale, pocăință șablon... dar Domnul e trist.

---Și-a dat viața pentru a ne salva, nu s-a gândit la mâinile lui pironite, la spinii ce iau străpuns pielea asudată... umedă de stropii durerii.

---Astăzi e răstignit din nou de formalitatea pocăinței vestită și impusă ca a fi cea trăită de Domnul.

---Creștinilor... El nu a avut zâmbete pe față... a avut în inimă gândindu-se că într-o zi vom ajunge lângă El.
Nu a avut haine la modă... nu a avut bolid... nu a avut pause pentru plăcerile Lui. A avut un singur țel... să aducă omenirii mântuire.

---De-am simți tristețea Lui, nu am mai fi așa rebeli pe drum. E drumul crucii... nu e doar un drum, e o cale îngustă... nu e doar o cale.

---Și calea îngustă constă în... smerenie, căință, umilință, lacrimi, obișnuiți cu suferința, simplitate.~&,"&~. . DOAMNE IARTĂ-NE... .