Suntem noi oare astăzi lumină pe pământ? ,
Sau ne-am amestecat cu lumea ce-n mormânt,
Ea este îngropată, în patimi și plăceri,
Ce-aleargă în robie, ce-i lacomă de-averi.

Mai suntem oare astăzi, samariteni miloși? ,
Mai suntem Celui veșnic, pe cale credincioși? ,
Pe cel căzut noi oare, îl ridicăm de jos? ,
Sau poate nepăsarea, ne face curajoși.

Mai suntem astăzi frații, cu altii ce simțim? ,
Sau cand în suferință, ei sunt... îi părăsim,
Cu cei care pe cale, sunt slabi... suntem prudenți,
Sau îi lăsăm în urmă, suntem indiferenți.

Mai suntem azi alături, acelor ce-s bătrâni,
Sau murmurăm în taină, și noi ca cei pagâni,
Mai stăm în rugăciune, pentru ai noștri frati? ,
Sau sunt în suferință, de noi mereu uitați.

Mai suntem azi aceia, ce-aducem bucurie,
Acelor triști pe cale, loviți de vre-o furie,
Suntem plini de iubire? , sau poate am uitat,
Cum din iubire Domnul, El viața Sa și-a dat.

Mai suntem ajutorul, pentru acei sărmani? ,
Sau gândul nostru este, la avuții și bani,
Lucrăm azi pentru Domnul, sau poate noi robim,
Pământul... dar în ceruri, cu toți vrem să sfârșim.

Isus face-o trezire, să fim ca El pe cale,
Umili și răbdători, chiar de trece prin vale,
Și vrea pe drumul vieții, pe El să îl urmăm,
Ca la sfârșit de viață, cu El să ne-nălțăm.

Amin