Deschide Doamne astăzi cerul,
Ascultă glasul înălțat,
A celui care întruna strigă,
Dintr-un adănc ce-i înghețat.

Ascultă inima ce bate,
În zbuciumul din calea grea,
Te cheamă căci o ran-adâncă,
O macină încet pe ea.

Privește visul ce se-ndreaptă,
Spre Tine sub un cer senin,
În el un suflet te dorește,
Suflarea lui e un suspin.

Și pasul ce pășește-o treaptă,
Ridică-l cu puterea Ta,
El vrea să fie mai aproape,
De un sfârșit de viață grea.

Deschide Doamne astăzi cerul,
Mai toarnă harul Tău divin,
Ca cel ce în ascuns el geme,
De Tine el să fie plin.

Coboară azi a Ta prezență,
Lângă acel ce-i rătăcit,
În lumea goală de iubire,
În care el nu e iubit.

Să nu se simtă singur Doamne,
Când cei din jur îl părăsesc,
Ascultă-i Tu te rog tăcerea,
Când ochii lui în sus privesc.

Ființa lui înveselește-i,
Tristețea când îl va lega,
Puterea cea de dezlegare,
Ea este doar în mâna Ta.

Deschide Doamne astăzi cerul,
Înlătură și norii gri,
Oprește valurile mării,
Și noaptea care va veni.

Să lași lumina să pătrundă,
În locul cel întunecat,
Unde o inimă te-așteaptă,
Un suflet ce-i înlacrimat.

Să vindeci rana ce-i adâncă,
Să poată zborul să își ia,
Acel ce își dorește astăzi,
El să sfârșească-n slava Ta.

Rămâi în totul și în toate,
Cum Tu ai fost și pân-acum,
O călăuză ce-i divină,
Pe-a-l mântuirii Doamne drum.