Câte vieți sunt azi în lume,
Când privești cu-a ta privire,
Astazi vezi tu numai una,
Dar să știi... e amăgire.

Ele sunt mereu chear două,
Oare tu spre care mergi,
Spre acea care e vie... .
Sau spre moarte tu alergi.

Căci și moartea este-o viață,
Ce dureaz-o veșnicie,
Dar în ea nu este soare,
E doar plâns... nu-i bucurie.

Este-o viață-ntunecată,
Unde tu o să ajungi,
Dacă-n asta pământească,
Nu suspini... și nici nu plângi.

Dacă astăzi, mergi agale,
Fără dor, fără iubire,
Viața-n care vei ajunge,
Nu se cheamă nemurire.

Este iadul care-i veșnic,
Căci și el e-o veșnicie,
E un foc ce arde-ntruna,
Nu e ca acea ce-i vie.

Este-un loc plin de furie,
Dar și el e cu dreptate,
Singur ai ales în viață,
Când ai alergat spre moarte.

Dar mai este încă una,
Care este-n ceruri sus,
Este viața dăruită,
De un Împărat... Isus.

Este viața ce te-așteaptă,
Să îți dea o veșnicie,
Dragoste și-a Lui iubire,
Și o mare bucurie.

Este locul care Domnul,
Pentru-acei l-a pregătit,
Care astăzi trec prin vale,
Cu un suflet greu zdrobit.

Este pentru-aceia care,
Ei oftează și suspină,
Dar cu o iubire sfântă,
Inima ei o au plină.

Ooo... de am privi mai bine,
Am ști care ne așteaptă,
Și ne-am îndrept-alergarea,
Spre cea vie, nu spre moarte.

Ne-am grăbi cu toții și pasul,
Care astăzi e greșit,
Spre o viață minunată,
Nu spre-un foc fără sfârșit.

Doamne... dă-ne-a Ta lumină,
Și deschide drumul care,
Duce spre-acea veșnicie,
Ce e plină de-ndurare.

Du-ne pe o cale-ngustă,
Care ea spre-o viață duce,
Ce e vie... căci Isuse,
Astăzi suntem la răscruce.