--- Doamne Tată... glasul Tău a atins munții sfărâmându-i, glasul Tău a atins văile... uscându-le, glasul Tău a atins pădurile... scuturându-le, el și mările desparte, morții îi învie.
--- De-ai voi Dumnezeule... ai mai striga odată, alungând molima care a cuprins pământul.
--- Tu Cel ce toate sunt făcute de mâna Ta. Mai strigă odată... căci și pământul este de Tine făcut. Este al Tău.
--- Ooo... Doamne... el nu te strigă căci nu mai are putere, e mult prea în adânc ca să mai vadă o lumină. E în adâncul în care azi pe el se aud doar plânsete... doar jale... doar strigăte de durere... doar suspine.
--- Mai strigă odată Doamne, cum ai strigat și până acum.
--- La glasul Tău se vor închide porțile înalte, pe care nici o putere omenească nu le poate închide... ooo... de-ar fi atât de ușor, le-ar închide omul.
--- Închide-le Tu! ! ! ... . Spală pământul Doamne cu acea picătură ce-a curs din fruntea Ta... ooo... Tată! ! ! ...
--- Este o vreme în care s-a apropiat umbra văzduhului mult prea mult. E-o vreme în care pământul e obosit... dă-i putere Doamne.~&,"&,"&~strigă Dumnezeule~&,"&~.