Mi-ar fi plăcut s-aud și astăzi, un glas ce-odat-am auzit,
Prin susur blând în miez de noapte, când mie Domnul mi-a vorbit,
Când El mi-a spus... -- copile dragă,
Tu nu mai plânge... am venit,
Sa fiu cu tine-n miez de noapte,
Căci te iubesc cum te-am iubit.

Mi-ar fi plăcut s-aud iar glasul, ce viață mie El mi-a dat,
Atunci când mi-a vorbit în șoaptă, când eram singur și uitat,
Când El mi-a spus... -- Eu sunt cu tine,
Sunt Cel ce-am fost, cel ce voi fi,
Nicicând nu-ți părăsesc ființa, tu pe pământ cât vei trăi.

Mi-ar fi plăcut să simt iar mâna, odată ce m-a ridicat,
Când diavolul cu-a lui oștire, îmi tot spunea... tu ești uitat,
Atunci când vântul cu putere, el mă trântea jos la pământ,
Tot acea mână minunată, mă ridica Lui să îi cânt.

Mi-ar fi plăcut să simt iubirea, ce viață inimii i-a dat,
S-o simt din nou aș vrea și astăzi, iubirea cea care odat,
M-a dus în visul meu de noapte, dar și în zi el mă ducea,
Mereu pe plaiurile sfinte... ooo... Doamne mult mie-mi plăcea.

Mi-ar fi plăcut și azi Isuse, acolo iarăși să ajung,
Măcar o clipă... doar o clipă, la pieptul Tău eu ca să plâng,
Așa cum eu, cândva odată, pe el am plâns simțind mereu,
O dragoste nemărginită, ce-aș vrea din nou s-o simt azi eu.

Aș vrea din nou, căci astăzi Doamne, e-o vreme ce-i atât de grea,
E-un timp ce-aduce azi pe cale, doar lupte... și în viața mea,
E-un timp de mare prigonire, te rog Isuse să cobori,
Să simt din nou acea iubire, cândva ce mi-aducea fiori.

Ascultă-mi ruga înălțată, ce-o strig astăzi cu-n glas ce-i stins,
Coboară-te încă odată, și stinge focul ce-i aprins,
Adu acea care-i deplină, o biruință ce-o aștept,
Căci vreau din nou, să plâng cu Tine, eu fața să mi-o pun la piept.

Să plâng din nou cu-acele lacrimi, ce mi le-ai șters doar tu cândva,
Nu cu-o batistă sfinte Tată, le-ai șters Isus cu mâna Ta,
Să nu mai plec de lângă Tine, atât eu îmi doresc acum,
Ca să te simt mereu în toate, în viața mea și pe-acest drum.