Învălmăşit mereu de lucruri,
De zilnicile alergări.
Şi totuşi Doamne fără Tine
Eu nu pot merge nicăieri.

Adesea obosit pe cale,
Fără puteri de-a păşi,
Căzut mă simt adânc în vale
Şi nu ştiu cum voi mai ieşi.

Dar Tu, eşti Cel ce mă ridică,
Întinzi mâna străpuns-a Ta.
Îmi dai putere şi tărie
Şi crucea nu mai este grea.

Şi mă înveselesc în Domnul,
Că-i cu mine-n orice zi.
El mă ţine pe-a Sa palmă
Doar cu El pot eu birui.

El e-mi veselia mare
Nu avere când adun,
Când cu inima smerită
În rugă pot tot să-i spun.

Doamne, Te slăvesc pe Tine.
Pentru tot ce-n mine faci.
Pentru dragostea ce vine
Şi cu Tine iar mă-npaci.