Când Cuvântul L-am lăsat,
Flămând am fost şi însetat.
M-am simţit aşa setos,
După Apa ce-i Hristos.

Hrană pe masă am avut,
Însă am dorit mai mult.
Foamea cea după Cuvânt
E mai tare pe pământ.

Singur mă simt câte o dată
În jur fiindu-mi lumea toată.
Dacă nu e Dumnezeu
Tare singur mă simt eu.

Straie noi am îmbrăcat,
Însă gol tot m-am aflat,
Căci când am păcătuit
De Hristos am fost golit.

Doamne, ce-aş putea să spun?
Tu eşti tot ce am mai bun!
Fără Tine-s însetat,
Gol şi singur şi ratat.

Fără Tine-n astă viaţă
Nu mai am nici o speranţă.
Cu Tine doar sunt fericit,
Fiindcă Tu mai mântuit.