Te-ntrebi ades de Israel:
“Cum poate să se-nchine el,
La idolii de lemn, de piatră?
Şi cum pe acestea Domnul iartă?”

Nu a rămas el credincios,
Când Domnul din Egipt la scos.
Vâzând minuni nenumărate
Din stâncă apă cum le scoate.

Şi mană cum din cer coboară
Şi-L părăsesc a câta oară.
Şi-au zis: “Mai bine în Egipt era!”
“Mai bine acolo ne lăsa!”

Dar a uitat c-a suferit
Şi că din greu a fost robit.
Nu mai pun preţ pe libertate
Pe Dumnezeu ce totul poate.

De câte ori şi noi cârtim
Când în probleme ne găsim?
Uităm că El e suveran.
Stăpânul vieţii an de an.

Noi ne mirăm de Israel,
Dar foarte des suntem ca el.
Ajută Doamne să veghem
Credinţă mare să avem!