Privește înspre ceruri, de-acolo vei primi,
Creștine orice-n viață, pe cale-ți vei dori,
Să nu privești la oameni, căci ție când ți-e greu,
Pustia se arată, mereu în jurul tău.
Când valea-ți stă în față, atunci tu vei vedea,
Cine prin ea de mână, pe tin' te va purta,
Să nu crezi că ești singur, când toți te părăsesc,
Din marea-Mpărăție, doi ochi blânzi te privesc.
Doar sus să-ți fie gândul, și inima să-ți fie,
Căci oamenii creștine, nu pot vre-o dată ție,
Să-ți dea vre-o mângâiere, să-ți dea vre-o vindecare,
Căci nu-ți cunosc ei rana, adâncă ce te doare.
Privește înspre Domnul, când vrei un ajutor,
E Cel care-i ridică, pe cei care cobor,
El nu te părăsește, pe tine niciodată,
Îți este ca o Mamă, Prieten dar și Tată.
Nicicând nu vei fi singur, când greul vieții vine,
Îți este alinare, creștine pentru tine,
Când cei ce-ți sunt aproape, cu toți te părăsesc,
Când ei pe drum în viață-n ascuns te ocolesc.
Nădejdea ta să-ți fie, doar Cel ce este sfânt,
Puterea este vie, în cer și pe pământ,
În mâna Lui... la Domnul, doar El îți poate da,
Un zâmbet când tristețea, apare-n fața ta.
Să nu privești la oameni, când ei nu te-nțeleg,
Nu ei a tale lacrimi, de pe obraz le șterg,
Spre Cel care le strânge, privirea ta să-ți fie,
Chiar de le ții ascunse, le vede... El le știe.
Cunoaște a ta rană, ce-o vindecă îndată,
Ființa ta n-o uită, când este ea uitată,
De oameni, căci creștine El este Dumnezeu,
Ce nu te dă de-o parte, când ție-ți este greu.
Ales ai fost odată, să fii a Lui copil,
În orice încercare, așteaptă tu umil,
Căci a promis... pe tine, El nu te va uita,
Va fi mereu cu tine, pe drum spre Țara Sa.