Dacă nu ar fi azi vie,
Dragostea de Dumnezeu,
Cum ar fi o legătură,
Dintre frații ce duc greu,
Crucea pe un deal spre culme,
Ce e plin el de durere,
Când credința lor e mică,
Când sleiți sunt de putere.

Dacă nu ar fi iubirea,
Cea care azi ne-ntărește,
Cea care prin Duh coboară,
În necaz ea ne unește,
Oare unde vom ajunge,
Dacă ea astăzi n-ar fi,
Și la un sfârșit de viață,
Unde noi ne-om întâlni.

Dacă n-ar fi firul care,
Prin iubire ne unește,
Ar fi mare dezbinare,
Care azi ne urmărește,
La un colț ar plânge-un frate,
În altul o sor-ar plânge,
Dacă nu ar fi iubirea,
Ce-a plătit-o El cu sânge.

Domnu-a coborât din slavă,
Să ne dea iubirea Lui,
Ea în lume nu există,
Este doar a Domnului,
A lăsat omul în viață,
Să aleagă ce iubește,
Să aleagă... ce iubire-n,
Viața lui el își dorește.

Doamne... ai lăsat iubirea,
Lucru care-i cel mai sfânt,
Să cuprindă omenirea,
Și întreg acest pământ,
De n-ar fi astăzi simțită,
Am fi toți doar frunze-n vânt,
Am fi înghițiți de gura,
Care urlă pe pământ.

Ooo... cât este de frumoasă,
Viaț-atunci când noi iubim,
Cu-o iubire-adevărată,
Pe pământ cât mai trăim,
Când iubim pe frații care,
Ni i-a dat azi Dumnezeu,
Și ne-a spus... și voi să plângeți,
Când ei plâng în a lor greu.

Ne-a mai spus, doar prin iubire,
Și credință să pășiți,
Când veți fi pe-această cale,
De cel rău voi urmăriți,
Doar iubirea-adevărată,
Îl va umple de putere,
Pe acel ce și-o dorește,
Și întruna el o cere.