Ascultati Cuvântul pus în vers de jale,
Caci nu mai tinem pasul în ritmul voii Sale!
Ne îndepartam prea mult de harfa de Sion,
Lasând sa cânte imnul, diezul altui ton.

Ramân în urma noastra zgomot- mult ciudate,
Ce fac sa cânte ode si imnuri încurcate!
Nu lasam în urma un cântec nou si cald,
Pentru cei ce-n ura si dezmat se scald.

Se vad în urma noastra clevetiri în dâra,
Iar cei ce vad din astea, sufera si-ndura!
Nu lasam de bine o fapta sa vorbeasca,
Facând în Calea Vietii pe altii sa loveasca.

In loc sa spunem lumii ce duce la peire,
Facem cu pacatul o buna învoire!
Caci cel ce face rani cu versuri ne-ntelepte,
Sa cânte sus la nunta e bine nici sa-astepte!

Acum cât mai e timp sa cânti la instrument,
E bine sa-ti acorzi, vorbirea, cu grija si atent!
Sa nu mai lasi în urma o dâra rea murdara,
Ce tine vesnic omul din Rai pe dinafara.
Amin