Ploaia târzie

Doamne, dă din Cerul Tău, ploaie Sfântă, pe pământ,
Toarnă picuri cerești, peste frați, din Duhul Tău, Cel Sfânt,
Să cadă pe fiecare, ploaia Sfântă, umple-i cu Sfântă putere,
În vestirea Cuvântului Sfânt, la poporul Tău, care-l cere.

Să ajungă Vestea Bună, a Evangheliei, la orice făptură,
Îmbracă-i cu haină nouă, ființe noi, cu Divină armătură,
Să poarte credința neclintită, la cei din Vale și popoare,
Deschide-le uși și porți ferecate, deschide vechile hotare!

Udă cu ploaia iubirii Divine, ogorul Sfânt, tare însetat,
Curățește-i de buruieni sălbatice, să fie rod, cât, mai bogat,
Sămânța curată a neprihănirii, să crească, să încolțească,
Roada ploii târzii, să aducă rod înbelșugat, să înmulțească.

Adună Doamne Preasfânt, secerătorii Tăi, de pe tot pământul,
Să secere recolta Sfântă, ajutați și îndemnați de Duhul,
Să lucreze toți, în ogorul Sfânt, să mărească gloria Cerească,
Frați vrednici, de viață Sfântă, Evanghelia, să o păzească!

Strânși uniți, ca spicele în snop, sub dreapta Lui, iubitoare,
Pentru pregătirea miresei Sfinte, la marea Lui, sărbătoare
Să răsune Cerul Sfânt, în cântarea nouă, de imnul bucuriei,
Când, moștenitorii Cerului Sfânt, vor păși, în pragul Împărăției!