Vino azi lumină vie, calea-ngustă să o văd,
Ca să nu-mi sfârșească viață, în al nopții reci prăpăd,
Vreau să mă conduci pe drumul, ce sfârșește el în tine,
Stai în fața mea lumină, ca să văd pe unde-i bine.

Și în noaptea-ntunecată, să cobori tu printre stele,
Să văd urma ce-i lăsată de Isus... când clipe grele,
Tot apar să îmi aducă, mie-n viață clătinare,
Gârbov să rămân pe cale, fără de vre-o-ncurajare.

Luminează-mi mie ochii, căci nu vreau să rătăcesc,
Vreau s-ajung în locul care, îl visez... căci îmi doresc,
Să petrec o veșnicie, numai lângă Domnul meu,
Care astăzi nu mă lasă, mie când îmi este greu.

Inimii să-i dai lumină, să iubească doar ce-i sfânt,
Ca să bată ea întruna, Doamne pe acest pământ,
Numai pentru Tine Tată, și în ea doar Tu să fii,
Să rămână-ntotdeauna, doar în dragostea dintâi.

Luminează te rog drumul, gândului meu către Tine,
Din pustiile din viață, în acele ce-s divine,
Locuri... vreau ca să ajungă, căci aș vrea ca să găsească,
Timpul sau măcar o clipă-n care să se odihnească.

Nu vreau ca întunecimea, s-o cunosc ce-i în adânc,
Știu că tu de-mi stai în față, niciodată n-o să plâng,
Căci prin tine de la Domnul, cele care sunt cerești,
Bucurii... vin peste mine, care nu sunt pământești.

Stai mereu... mereu aprinsă-n viața mea de pe pământ,
Ca să văd lumin-a merge, prin furtuni, prin ploi, prin vânt,
Să nu mă cuprindă teama, de-ntunericul lăsat,
Chiar din zori când mă pândește, să mă vadă scufundat.

Tu privește-a mea dorință, pe tine de-a te avea,
Zi de zi, noapte de noapte, și coboară-n viața mea,
Fără tine nu pot astăzi, visul meu de a-l urma,
Cel de a ajunge-acasă, la Isus... în slava Sa.