Păstrează-ți cugetul curat, și haina nepătată,
Atunci când vei ajunge sus, când tu vei sta la poartă,
Acele două mâini ce-au fost, străpunse pe o cruce,
De mâna ta ce-a obosit, atunci să te apuce.
Grăbește-ți pasu-ncetinit, căci timpu-i pe sfârșite,
Orice păcat să-l ocolești, fii tare în ispite,
Ca-n ziua-n care-L vei vedea, când tu o să-L privești,
Să-ți spună... vino fiul Meu... Eu știu cine tu ești.
Fii tare nu te clătina, când vântul astăzi bate,
Să-ți smulgă rădăcina ta, nicicând, nicicum nu poate,
Căci tu ai fost sădit adânc, de-o mână minunată,
Tot ea este acea ce azi, prin vânt mereu te poartă.
Apeacă-te când din adânc, un val azi se ridică,
Tu fii umil, încrezător, în val fără de frica,
De vei răbda, vei fi atunci când toate s-or sfârși,
Cu Cel ce-i sfânt, prin care azi, mereu vei birui.
Tu azi să fii mai iubitor, ca-n zi de judecată,
Să fii iubit și tu la fel, de-Acel ce-ți este Tată,
Iertare celora din jur, mereu să dăruiești,
Ca tu atunci... în fața Sa, pe-a Lui să o primești.
De-am ști noi azi, o vreme când pe nor o să coboare,
Și ziua-n care-n cer va fi, o mare sărbătoare,
Ne-am pregăti stăruitor, dar cu o zi-nainte,
Dar azi... Eu vin... se-aud din nou, se-aud două cuvinte.
Să fim cu toți azi vegheatori, căci clipa noi n-o știm,
Ea este doar în mâna Lui, azi să ne pregătim,
Ea poate fi chear azi... acum... sau poate fi la noapte,
Noi trebuie să fim curați, în totul și în toate.