Către cerurile-nalte, mâinile-un pământ ridică,
Căci urgia coborâtă-l înfășoară într-o frică,
De pe el azi Doamne pleacă, și bătrânii și copii,
Nu-nțelege el pământul, că se-apropie să vii.

Mii de ochi se-ndreaptă astăzi, spre un cer ce-i plin de nori,
Pe pământ ce se întâmplă, multora le dă fiori,
Ei așteaptă să apară, printre nori un ajutor,
Acea frică le aduce, astăzi lor un gând că mor.

Și genunchii-ngenunchează, nu mai sunt azi obosiți,
Se adună azi și frații, căci au fost ei despărțiți,
Și de ură, și de murmur, ei nicicum nu s-au iubit,
Dar urgia-ngăduită, astăzi Doamne i-a unit.

Stau copii în rugăciune, pentru-a lor părinți cuprinși,
De urgia coborâtă, de care sunt azi învinși,
Dar sunt și părinți ce astăzi, ei copiii își petrec,
De pe-acest pământ Isuse, căci prea mulți din viață trec.

Mulți azi strigă către Tine, și îți cer să îi salvezi,
Fac promisiuni Isuse, că se-ntorc dacă îi vezi,
Dacă Tu îți întinzi mâna, și oprești acea urgie,
Ei te vor sluji pe Tine, viața lor ți-o vor da Ție.

Toți ascultă și cuvântul, care azi se împlinește,
Vocea care azi răsună, ce din cer mereu vorbește,
Toți așteaptă o-ndurare, Tu cu milă să cobori,
Să oprești urgia care, a adus numai fiori.

Ooo... Stăpânul vieții noastre, vino cu-a Ta bunătate,
Și salvează Tu pământul ce împins este la moarte,
Lasă astăzi vindecarea, care mulți ei o așteaptă,
Ca să fie omenirea, înc-o dată ea salvată.