Nicicând mormântul nu e despărțirea,
Dintre acei ce mult ei se iubesc,
Pe veci... întruna ei se vor iubi,
Căci dragostea-i ceva Dumnezeiesc.

Nu moartea e vre-odată despărțirea,
Pe ei nimic nu-i poate despărți,
Nici cei din jur, atunci când ea... iubirea,
Îi va-nvăța ce-nseamnă a iubi.

Nici ochii ce-s închiși nu-i despărțirea,
Acei deschiși a inimii rămân,
Căci vie ea pe veci este iubirea,
Nu o va stinge un mormânt nicicând.

Chiar de vei plânge tu cu dor și jale,
Tu știi că într-o zi-l vei întâlni,
Pe cel ce îl iubești atât de tare,
Și împreună-n veșnicii veți fi.

Ve-ți sta-mpreună și cu El la masă,
Îi ve-ți cânta Celui ce va unit,
Cu o iubire-atât de minunată,
Care nici astăzi nu va despărțit.

Nu plânge azi, tu lasă ca iubirea,
Să-ți mângâie suspinul ce îl ai,
Gândește-te că-l vei vedea odată,
Pe Cel ce îl dorești... acolo-n Rai.