Ce-am făcut eu pentru Tine, de mi-ai dat iubirea Ta,
Ce ți-am dat eu Ție Doamne, de iubești ființa mea,
De ce Tu, mi-ai dat în viață, tot ce Ție ți-am cerut,
Când mergeam mereu agale, și în rugă eram mut.

De ce mie mi-ai dat totul, când nimic eu nu ți-am dat,
De ce Tu m-asculți pe mine, că eu nu te-am ascultat,
Oare ce fel de iubire, este cea care o ai,
Cât de mare ți-e puterea, ce mereu mie mi-o dai.

Ooo... de-aș înțelege astăzi, pentru mine ce-ai făcut,
Nu aș alerga întruna, pe un drum necunoscut,
Nu aș sta în nepăsare, dar nici nu aș dormi,
Ci aș sta mereu de veghe, până când Tu vei veni.

De-aș vedea cât e de mare, astăzi bunătatea Ta,
Nu aș sta în rugăciunea, ce-i doar întrebarea mea,
De ce Doamne... când Isuse... de ce eu... de ce acum,
Aș vedea cine întruna, călăuză mi-e pe drum.

De-aș deschide astăzi ochii, aș vedea cum după zare,
Pentru mine-n a Lui milă, o lumină sfânt-apare,
Aș vedea minunăția, ce-i lăsată pe pământ,
De Acel ce azi în ceruri, este viu... El este sfânt.

Ooo... de-aș ști câtă durere, pentru mine ai răbdat,
Câtă suferință Doamne, când ai fost crucificat,
Astăzi eu, pe-această cale, fața-n jos mi-aș apleca,
Dar cu mâna ridicată, eu aș sta-naintea Ta.

Doamne... astăzi vin la Tine, să îmi dai încă ceva,
O dorință mult mai mare, ca să fiu cum Tu ai vrea,
Caci aș vrea... și eu ca Tine, să fiu blând... plin de iubire,
Ca să-ți dau eu Ție-ntruna, viața mea doar în slujire.

Să fiu plin de bunătate, să-mplinesc doar voia Ta,
Pentru tot ce mi-ai dat mie, vreau și eu ca să-ți pot da,
Vreau să strig în gura mare, tot ce-n viață am acum,
Este de la Împăratul, ce cu mine-a fost... prea bun.