Mereu aș vrea să fiu doar bine,
Aș vrea să am doar început,
Căci cel ce azi mă urmărește,
Mereu mă duce în trecut.
Unde Isus a Ta iubire,
Eu n-am știut-o... n-am văzut,
Când Tu erai mereu cu mine,
Ooo... Doamne nu te-am cunoscut.
Mă duce-n vremurile-n care,
Departe eu de Tin' eram,
Mă duce-ntr-un trecut... Isuse,
Pe Tine-n el nu te găseam.
Acolo-n el e doar durere,
Ce vrea s-o simt și azi... acum,
Nu pot să-l șterg... aș vrea eu Doamne,
Dar el mă-ntoarce de pe drum.
Aș vrea să-l uit, dar amintirea,
Mereu în față s-a ivit,
Mă duce iar în clipa-n care,
Când eu spuneam... m-a părăsit.
Nu vreau ca ea să mă mai ducă,
Acolo unde eu nu vreau,
Vreau să dispară amintirea,
Cu-acele vremuri ce erau.
Azi Doamne-n față-mi este drumul,
Ce mie Tu mi l-ai deschis,
Dar amintirea și trecutul,
Mă fac ca să îl văd închis.
Îmi spun că nu e pentru mine,
Că el va fi la fel mereu,
Un drum prea greu, fără iubire,
Ce-l voi parcurge singur... eu.
Nu vreau să cred ce mi se spune,
Căci eu în viaț-am auzit,
De-a Ta putere... de minune,
Ce tu le faci necontenit.
Am auzit că doar la Tine,
Sfârșitul are-un început,
Aș vrea și eu, de vrei Isuse,
Să mi se facă cunoscut.
Ca să pășesc pe drum spre viață,
Trecutul să-mi fie trecut,
Un început să-mi stea în față,
Sa merg spre el, cum Tu ai vrut.