M-ai iubit cum nimeni Doamne, pe pământ nu m-a iubit,
Dragostea Ta minunată, mie Tu mi-ai dăruit.

Mi-ai dat viață după viața, care astăzi o trăiesc,
M-ai atins cu-a Ta putere, ca eu să nu mă opresc.

Când mi-am luat avânt spre Tine, drumul Tu mi l-ai deschis,
Că vei fi mereu cu mine, mie Doamne mi-ai promis.

Că-mi vei lua a mea povară, sus pe Golgota mi-ai spus,
Când te-ai stins în mijlocire, pentru mine scump Isus.

Că îmi porți mereu de grijă, eu văd asta zi de zi,
Și nicicând a mea ființă, știu că n-o vei părăsi.

A Ta sfântă bunătate, ea nicicând sfârșit nu are,
Chiar de-ntunecată-i viața, o văd în sclipiri de soare.

M-ai iubit cum nimeni Doamne, pe pământ nu m-a iubit,
Pe-a mea față-ntotdeauna, brațul Tău eu l-am simțit.

Mi-ai șters lacrimile multe, înțeles când nu eram,
Mi-ai dat liniște și pace, când sub nori eu tremuram.

Nu m-ai părăsit vre-o dată, alții cum m-au părăsit,
Când ceream eu ajutorul, lângă mine Tu-ai venit.

M-ai hrănit să am putere, din cuvântul Tău cel sfânt,
Mi-ai dat apă vie Doamne, când eram jos la pământ.

Nu vreau să rămân vre-o dată, eu fără iubirea Ta,
Vreau să fie ea prezentă-ntotdeauna-n viața mea.

Doar cu ea birui furtuna, orice suferinț-amară,
Ea mă ține în picioare, valul când vrea să apară.

Vreau să pot și eu pe Tine, ca mai mult să te iubesc,
Doar Tu poți să-mi dai putere-n tot ce astăzi îmi doresc.

Și dorința, și voința, toate sunt în mâna Ta,
Câte-o picătură Doamne, mi-aș dori în viața mea.

Una mică din iubire, ca să pot eu să iubesc,
Dar și una vreau de milă, ca Tine să dăruiesc.

Vreau să fiu și eu ca Tine, altceva nu vreau Isus,
Doar așa putea-voi Tată, să ajung acasă... sus.