Zâmbește... se ade-un glas, ce mie îmi vorbește,
Căci zâmbetul el este viu, să știi... și el trăiește,
A ta tristețe a văzut, să te cuprind-ar vrea,
Să lase bucurii în dar, deschide-ți inima.

El te-a văzut cum tu suspini, și-ar vrea ca să apară,
În viața ta când tu trăiești, doar clipe de ocară,
Ar vrea un zâmbet tu să ai, tristețea când apare,
Să nu fii trist, de-l vei primi, nicicând el nu dispare.

Zâmbește... azi îmi spune-un glas, ce este-atât de blând,
Nu fi doar trist, curând Eu vin, din cer pe-acest pământ,
Dar vreau ca tu doar să zâmbești, gândindu-te departe,
La locul unde-o să ajungi, acel fără de moarte.

Nu mai lăsa să fii cuprins, de-acea tristețe-amară,
Căci trist vrea să te vad-acum, mereu ca să te doară,
Un zâmbet azi de-l vei primi, el ție îți aduce,
Lumină dar și pacea Lui, când ești tu la răscruce.

Nu fi azi trist, fii bucuros, căci în curând apare,
Acel ce-un zâmbet ți-a adus, când într-o strâmtorare,
Ai fost cuprins de întristări, ai fost neliniștit,
El te-a văzut, și-un zâmbet cald, ție ți-a dăruit.

Să fii mereu doar zâmbitor, și-atunci când te va duce,
Tristețea când ești călător, acolo jos la cruce,
Acela ce te v-asculta, El este viu... trăiește,
El inima-ți va vindeca, chear de suspini... zâmbește.

Mereu trăiește fericit, căci Domnu-n carte-a spus,
Fii bucuros și în necaz, privind mereu în sus,
Fii bucuros și în suspin, să simți o mângâiere,
Un zâmbet îți va vindeca, ție orice durere.