Se va sfârși-n curând durerea, pentru acei ce îl slujesc,
Se va sfârși și suferința, pentru acei ce îl iubesc,
Căci vine-un răsărit de soare, care nicicând nu v-asfinți,
Acolo sus, nu va fi noapte, va fi în veci de veci doar zi.

Se vor sfârși acele clipe, ce azi aduc numai dureri,
Va fi ca vremea ce-i venită, ea la-nceput de primăveri,
Și florile acolo-n ceruri, nicicând nu se vor ofili,
Vom sta cu El față în față, și împreună toți vom fi.

Se-apropie-un sfârșit de lacrimi, se-apropie un început,
De vreme doar de bucurie, cum pân-acum nu am avut,
Vor fi doar zâmbete-auzite, de cei ce azi cu greu pășesc,
Spre țara cea nemuritoare, unde azi îngerii trăiesc.

Vin vremurile fericite, ce-s așteptate de acei,
Ce-au mers pe drumul biruinței, umili... supuși ca niște miei,
Mereu într-o slujire sfântă, în așteptare ascultând,
Un glas ce s-auzit întruna, cel a Păstorului cel sfânt.

Ooo... Doamne azi mulți te așteaptă, s-aduci în grabă un sfârșit,
A timpului când el, poporul, în el e greu azi prigonit,
Cu o privire îndreptată, spre ceru-acoperit de nori,
El strigă-ntruna și așteaptă, ca Tu Stăpâne să cobori.

Așteaptă să îl duci acasă, în Țara cea din veșnicii,
Unde azi îngerii îți cântă, ca Tu mereu slăvit să fii,
El vrea s-ajungă lângă Tine, ca Tu pe străzile-aurii,
Să-l duci Isuse-atunci de mână, pe-al Tău popor... pe-ai Tăi copii.

Adu acel sfârșit în grabă, urmat Isus de-un început,
Ce nimeni pân-acum în viață, niciunde nu l-a cunoscut,
Adu îndată clipa-n care, noi față-n faț-atunci vom sta,
Ca să începem împreună, un început în slava Ta.