Mare-ți este întristarea, frate scump în Dumnezeu,
Ți-am văzut în ochi durerea, și necazul tău cel greu,
Îți privești astăzi odrasla, care vrea să fugă-n lume,
Dar a Ta inimă strigă, Doamne fă Tu o minune.
Ți-am văzut a tale lacrimi, care le ascunzi mereu,
Ți-am văzut și apăsarea, ce te-apăs-atât de greu,
Pleoapele îngreunate, mie azi mi-au arătat,
Nopțile care-ți sunt zile, mijlocind la Împărat.
Dar aș vrea să-ți spun eu ție, să nu deznădăjduiești,
Chiar de-i greu... tu-ntotdeauna, să te rogi... să mijlocești,
Este-o vreme de-ncercare, și-ntrebarea ce o pui,
A ajuns până la ceruri, la urechea Domnului.
Va lucra... El niciodată, cortul tău nu l-a lăsat,
Vine vremea-n care Domnul, va lucra-n chip minunat,
Ești iubit atât de tare, frate tu de Dumnezeu,
El va face o minune, tu încrede-te mereu.
Azi suspini și gemi în taină, teama ție-ți dă târcoale,
Dar nu vei rămâne frate, multă vreme tu în vale,
Biruința-i pregătită, și odraslele iubite,
De Acel ce te iubește, vor fi ele mântuite.
Rabdă valul, rabdă timpul, ce în viață au venit,
Stai pe stâncă în picioare, și de veghe-n timp umbrit,
Ca să vezi raza de soare, ce îndat' va apărea,
Ca s-aducă izbavire, ție... și în casa ta.
Să nu-ți dezlipești privirea, de la Domnul Dumnezeu,
El îți știe suferința, El ascultă glasul tău,
Tu așteaptă-și va întinde, mâna pentru-a te-ajuta,
Cel ce știe-a ta durere, dar și întristarea ta.