Vor veni iarăși valuri, și norii se vor strânge,
Și clipe suspinate, în care tu vei plânge,
Dar Eu voi fi cu tine, să nu uiți niciodată,
Îți voi întinde brațul, și-atunci și altădată.

Și vremi de prigonire, în viața ta vor fi,
Atunci Eu lângă tine, copile voi veni,
Îți voi aduce ție, iubire... mângâiere,
Ființa îți voi umple, mereu Eu de putere.

În vremi de suferință, te voi privi mereu,
Căci într-o zi pe tine, ca tu să fii al Meu,
Eu te-am ales odată, de-atunci nu ți-am lăsat,
Ființa ta flămândă, nici sufletul uitat.

De stai tu lângă Mine, orice s-ar întâmpla,
Va fi ușor pe cale, când calea este grea,
Va fi lumină-n noapte, când este-ntunecată,
Va fi și-n ziuă soare, căci soarele ți-e Tată.

De vei deschide ochii, tu vei păși ușor,
De strigi cu umilință, simți-vei un fior,
În toate sunt copile, am fost dar și voi fi,
Și-n lupte doar cu Mine... atunci vei birui.

Vor mai veni și gânduri, vei auzi și șoapte,
Vor fi și-n zori de ziuă, și în apus și-n noapte,
Dar va suna și cerul, s-asculți de el aș vrea,
Atunci când el răsună, să știi... e vocea Mea.

Vor fi și văi în viață, și dealuri de urcat,
Așa este cărarea, ce duce la Palat,
Cu Mine doar de mână, acolo vei ajunge,
Cu-o haină nepătată, spălată cu-al Meu sânge.

Orice-ar veni spre tine, să nu îți fie teamă,
Aud a ta strigare, când inima mă cheamă,
Tu poartă-mă întruna, în ea și-n gând mereu,
Căci Eu voi fi Acela, ce-ți este Dumnezeu.