Nu voi ști eu niciodată care-i Doamne planul Tău,
Dar eu știu, că astăzi Tată, sunt lovit de cel ce-i rău,
Căci am hotărât odată, după Tine eu să merg,
Și de-atunci, pe-această cale, fața-ntruna eu îmi șterg.
Căci Isuse, hotărârea, a trezit ea un adânc,
Ce-mi aduce zile grele, și mă face doar să plâng,
Îmi aduce doar necazul, ce pe umeri mă apasă,
Nici în zi, dar nici în noapte, el nicicum azi nu mă lasă.
Urmărit în orice clipă, sunt de el în orice vreme,
Dar aud mereu o șoaptă, ce îmi spune... nu te teme,
Când săgeți aruncă-ntruna, cel rău astăzi înspre mine,
Tot aud un glas ce-mi spune... Eu mereu voi fi cu tine.
El aruncă ape care, vor ființa să-mi înece,
Îmi aduce-o teamă-n viață, marea eu să n-o pot trece,
Îmi ridică-nalte valuri, de ele să mă lovesc,
Dar aud... o voce-mi spune... Eu azi valul biruiesc.
Îmi șoptește la ureche, hotărâri eu noi să iau,
Să-mi întorc a mea privire, înapoi eu ca să dau,
Dar eu ochii înspre ceruri, neclintiți îi ațintesc,
Căci din ceruri se aude... Eu pe tine te iubesc.
Chear de-mi sfâșie durerea, inima astăzi pe cale,
Nu te părăsesc pe Tine, nici când drumul meu e-n vale,
Căci eu știu că vine ziua, față-n față când vom sta,
Cu-o iubire negrăită, noi ne vom îmbrățișa.
Știu că vine sărbătoarea, ce-n curând în cer va fi,
Vreau s-ajung și eu în ceruri, pentru a sărbători,
Un sfârșit de suferință, de dureri sfâșietoare,
Căci acolo-n ceruri Doamne, lângă Tine-i numai soare.
Vreau să pot pe-această cale, eu să rabd pân-la apus,
Să pot duce crucea Doamne, și-acel greu ce am de dus,
Ca în ziua întâlnirii, eu acasă să ajung,
Și la poarta larg deschisă, pe-al Tău piept aș vrea să plâng.