Privește-n anii ce-au trecut,
Întreabă-te... cum ai putut,
Prin ei să treci așa ușor,
Deasupra mărilor în zbor,
Simțind a Duhului fior.

Privește-n clipele de chin,
Ce le-ai trecut doar cu suspin,
Întreabă-te cum ai putut,
S-o ei din nou de la-nceput,
Când la pământ erai căzut.

Privește-n timpul când ai fost,
Tărână-n viață fără rost,
Acela ce te-a ridicat,
Din tine azi a modelat,
Un vas din aur ce-i curat.

Privește-n vremea cea cu ploi,
La luptele dintr-un război,
Când pentru tine a luptat,
Acel ce-i Fiu de Împărat,
Acel ce te-a răscumpărat.

Privește și-nainte-acum,
În față ai tu azi un drum,
În care-oricât de greu ar fi,
Pe el singur nu vei păși,
Isus mereu te va păzi.

Atunci când nu vei mai putea,
Să strigi... El te va asculta,
Privirea ta să fie-n sus,
Să poți să duci ce ai de dus,
Doar împreună cu Isus.

Privește-n timpul din trecut,
Să vezi că de la început,
Pe-o mână sfânt-ai fost purtat,
Căci ești ales de-un Împărat,
Ce te așteaptă ne-ncetat.