Cu ce eu m-am ales astăzi în viață,
Tot alergând grăbit prin ea mereu,
Strângând chear și un fir de ață,
Nicând plângându-mă că-mi este greu.

Ce mi-a adus azi dimineața-n care,
Ei zorii după mine apăreau,
Nici nu știam când ei apar... căci graba,
Nu mă lăsa să văd când răsăreau.

Dar ce mi-a dat și noaptea cea pierdută,
Când gândurile-n ea mă oboseau,
Atunci eu n-am văzut mai multe lucruri,
Nici stelele cu mine când vorbeau.

Nu am văzut nici frumusețea nopții,
Căci grijile mă urmăreau mereu,
N-am auzit nici glasul cel din noapte,
Care vorbea cu mine... . . Dumnezeu.

Mereu aveam o tulburare-adâncă,
Vroiam mai mult... mai mult ca eu să strâng,
Credeam că fericirea-i bogăție,
Dar astăzi știu... că ea-i atunci când plâng.

Îmi aruncam privirea într-o parte,
Să văd... ce aș putea să mai adun,
Eu nu știam... de voi privi în față,
Că voi vedea un lucru... ce-l mai bun.

Acu... doar mă întreb... de ce eu oare,
Atâtea-n viața mea am adunat,
Eu astăzi am văzut... nu bogăția,
În viață-i lucrul cel mai minunat.

Mă-ntreb... eu ce-am făcut cu timpul care,
Un Dumnezeu ceresc mie mi-a dat,
Ce-am căutat, ce-am strâns eu pentru Domnul,
Azi înțeleg... . nimic eu nu i-am dat.

Aș vrea să-mi dea, El timpul înc-o dată,
Dar fără să alerg în el mereu,
Chear de alerg, aș vrea doar înspre ceruri,
Și-n el să îl slujesc pe Dumnezeu.

Dar nu mai pot să dau timpul în urmă,
Oricât de tare astăzi mi-aș dori,
Ce pot să fac de azi... e alergarea,
Și pasul meu spre cer îl voi grăbi.

Mai dă-mi Isuse azi, un timp în care,
Să-ți spun că doar pe Tine eu te vreau,
Și iartă-mă c-am stat în nepăsare,
Dar ochii mei nu sunt cum ei erau.

Mai dă-mi un timp ca să-ți arăt iubirea,
Căci până azi eu doar am alergat,
Pentru acest pământ, și nu vreau Doamne,
Eu să-i mai fiu și astăzi un argat.

Aș vrea să fiu un rob doar pentru Tine,
S-alerg spre mâna care mi-ai întins,
Vreau să pășesc în timpul meu din față,
Pe drumul care Tu mi l-ai deschis.