Scrisul

În locul în care scrisul mă caută,
înfloresc flori nevăzute de mulți,
cântă păsări pe care doar eu le aud
și izvoare fericite îmi stropesc fața
spălându-mi ochii,
să-mi văd bine fericirea ce arată
ca o coală albă, nescrisă, necitită de nimeni.
Sunt culmi înverzite ce adăpostesc cuiburi de păsări
ce cântă încetișor
puilor ce-s gata să-și arate gulerele zburlite,
cu ciocuri galbene,
flămânde mereu.
Sunt valsurile petalelor ce mă așteaptă
să-mi mângâie fața,
acoperindu-mi ochii când,
razele soarelui mi se cuibăresc sub gene.
Este respirația cerului doar pentru sufletul meu.

Alexandrina Tulics, 11 mai 2021-Delafield