Îmi punea pene albe...
Alexandrina Tulics
... îmi cântau lacrimi pe clapele sufletului în zori
chemând stoluri de păsări să mă însoțească,
să nu simt răcoarea și unii fiori,
înainte ca tot ce-i viu să se trezească.
Îmi spălau cărarea spre dincolo de nori,
îmi puneau pene albe pe aripi ușoare,
să nu mă-ntristez peste zi
dacă vestea neplăcută apare.
Îmi suflau somnul din ochi, ca să văd
bine cărarea ce duce spre cer,
să mă proștern, să mulțumesc,
să mă asigur că-n ale veștilor lumi,
peste zi, nu abandonez calea, n-o părăsesc.
Îmi cântau triumfal o cântare...
ce-am auzit-o-ntr-o rugă la soare,
ce-și trimitea raze cuminți
când topea ura
din săgețile unor gânduri fierbinți.